Lumea Paralela!

Emy:
I-am zambit sincer.
- Multumesc mult, Catalina, dar daca e sa mergi, mergem impreuna!
Am oftat puternic.
- Deci...?

-Nu,Emy(am zambit usor),mie nu o sa mi se intample nimic,nu ma transform,iti promit (am inaintat in portal,eram surprinsa sa mai vad o data locul acela....am inceput sa-i caut pe Aly,Poul si Lyra(ei au mai ramas)dar nu gaseam nimic,era ciudat....locul era pustiu...prea pustiu)

Emy:
- Unde sunt? am strigat, desi stiam ca nu ma va aude cineva.
De ce dura atat? Ce se intamplase? Ce se intamplase cu ei? Ce se intamplase cu el?
Raichu se foi pe langa mine, simtindu-mi nelinistea. Daca nu urmeaza sa apara curand, ma duc dupa ei.
- Haide... am marait. Haide...
M-am mirat pentru o clipa cum de nu lasasem poteca in urma mea. Ma plimbam de colo colo mult prea repede si mergeam apasat

-Heeey,e cineva?Unde sunteti?

Emy:
- Ught! Pana aici! Haide Raichu!
Ea se catara agil pe umarul meu. Imediat ce am pasit prin portal, acesta tremura si disparu.
- Mda... Minunat... N-am ce zice...
Am mormait intr-una. Acum, unde erau ceilalti? Unde era Catalina?
Ma dureau ochii. Am clipit des, iar vederea mi se imbunatati instantaneu.
- Yuck...
- Mda... Stiu, Rai, nu-ti place, dar trebuie sa-i gasim.
Am inchis ochii pentru a nu fi distrasa si am incercat sa aud cat de departe am putut.

-Off,off!Ce ma fac aici?Bine...sunt calma...sunt calma,poate ma va ajuta un pokemon....sau toti!Vaporeon,Arcanine,Pichu si Kirlia,iesiti!Vedeti pe cineva?

Emy:
Un marait sonor, cu o nuanta de tenor. Arcanine! Am deschis ochii si am privit in jur. Nu vedeam pe nimeni.
- Rai, fa traznetul!
Fulgerele se ridicasera destul de mult, strabatand curajoase straturile de aer.
- Hey! Catalina? Cineva?

(Kirlia auzi o voce,ea pana acum nu o cunoscuse pe Emy,asa ca era putin speriata,dar totusi se pregatea de un atac)
Eu:Usor,Kirlia,si mie mi s-a parut ca aud pe cineva(fara sa-mi dau seama,incepeam sa umblu pe toate cele patru picioare)

Hei sunt aici.

-Bun,acum mai trebuie sa-i gasim e Poul si Lyra,si portalul...

Andre:
M-am ridicat in picioare.In fata mea era un portal.Stiam ca ei s-au dus pe acolo asa ca am intrat.

Emy:
O bufnitura, o strafulgerare si o lovitura. Cineva cazu peste mine. Am marait brutal, instinctiv.
Vederea mi-era incetosata, asa ca nu puteam vedea peste cine am dat, dar respectivul se ridica si spuse:

(Urmatorul scrie replica)

Andre:
-Emy!Scuze!
M-am dat repede jos de pe ea si mi-am cerut scuze, dar parea ca nu ma vede si nu ma aude.

Emy:
"- Emy! Scuze!"
- Nu-i... nu-i nimic.
M-am ridicat de pe jos si mi-am masat bratul. Pentu o clipa, m-am intrebat daca durerea era afectata de transformare.
Vederea mi s-a adaptat rapid si am putut sa vad profilul Lyrei.
- O Doamne! Esti bine?
M-am uitat in jur.
- Ce... Cum ai ajuns aici? Acum cateva secunde nu auzeam nimic.

(wow,cate am pierdut,nu pot sa stau mult deoarece plec la tara si nu pot sa-mi iau laptopul)
-Bun.....unde e afurisitul ala de portal?Nu-l mai gasesc pe nicaieri!Oare Emy a intrat dupa mine?

(hey..acum scriu si eu la lumea paralela)
Intr-o zi insorita m-am gandit sa ies la o plimbare in aer liber impreuna cu piplup si noi mei pokemoni! Dupa o vreme de plimbare ni s-a facut foame..am vazut cateva fructe si m-am dus sa le culeg! Cand culegeam,pokemonii mei au simtit prin apropiere un fel de energie si s-au dus dupa ea!
Piplup:Hey,simtiti si voi ceva la fel ca mine?
Buneary:Da..si cred ca vine din partea stanga a padurii!
Bulbasaur:Sa mergem sa aflam ce se intampla!
I-am urmarit pana in padure si acolo am vazut un cerc mare stralucitor...
Ionutz:Hmm..ciudat! Un cerc mare stralucitor intr-o padure..e un fel de portal!
Toti ne-am apropiat de el, dintr-o data ne-a atras in interiorul lui si ne-a aruncat intr-un loc necunoscut!
Ionutz:Ohh, nuu! Ah,ce cazatura! Sunt cam ametit fiindca am vazut numai sclipiri in ochii mei! Hei,sunteti bine? (toti ziceau ca se simt bine) Oau,ce e locul asta? e atat de pustiu si se simte o prezenta infricosatoare in jur! Pokemoni,sa cautam o cale de iesire!

Lyra:
-Am gasit...un portal.

Emy:
- Fir-ar! am urlat. Un portal in portal! Asta ne mai lipsea!
Am inceput sa merg incoace si-ncolo, gandindu-ma cum sa-i gasim pe ceilalti si cum sa scapam de aici, din moment ce 'o capcana' dubla era foarte posibila. Din instinct, am calculat ca la viteza pe care o aveam, faceam 53 de intoarceri pe minut.
Un sunet ciudat ajunse pana la mine, blocandu-mi muschii.
- Em... incepu Raichu, dar am oprit-o ridicand un deget.
Am ascultat. Se auzea miscare... Pasi... Si voci. O voce era mai puternica si parea foarte aproape de intelesul meu. Probabil era un om, iar ceilalti erau pokemoni. Desigur ca ii puteam auzi si pe ei separat, din moment ce nenorocirea asta din Lumea Paralela ma afectase.
- Mai este cineva aici... am murmurat.
Am incercat sa aud mai clar. Vocea umana era masculina. Probabil Poul... Dar nu, nu era el. Era o voce noua.
- ... Si nu este dinainte aici... am continuat.

-Dinainte?(am zis eu aparand din spatele lui Emy)Emy,ti-am zis,nu era nimic daca nu vroiai sa intri....acum e foarte probabil sa te transformi la loc in ceea ce erai aici

In timp ce cautam o cale de iesire din aceasta lume pustie, dintr-o data piplup disparuse!
Ionutz:Pokemoni, ati gasit ceva? (ei mi-au raspuns ca nu,atunci am vazut ca unul dintre ei lipseste) Unde s-a dus piplup? Of,asta inseamna ca a disparut! Hai sa-l cautam!
Piplup:E cineva pe aici? Cred ca nimeni nu e prin preajma! Trebuia sa nu ma indepartez de ceilalti! (m-am asezat langa o stanca sa ma odihnesc si am inceput sa aud voci necunoscute apoi m-am dus sa vad daca sunt prietenii mei sau nu) Vad o fata cu un raichu! Salutare Raichu!

Emy:
Am ras amar.
- E prea tarziu pentru problema asta...
Raichu:
- Huh? am tresari cand cineva ma striga.
Era un Piplup.
- Um... Salut!
Emy se intoarse si se uita la noi.
- Buna, micutule... sopti ea.
Da, uitasem. Acum ca redevenise o ciudatenie, putea sa ne inteleaga.

Piplup:Cine sunteti?..am intrebat eu curios! Eu sunt un piplup si apartin unui antrenor numit Ionutz! Ne plimbam cand deoadata ni s-a facut foame si am mers sa culegem fructe, apoi am simtit o energie prin preajma ne-am dus dupa ea si am dat de un portal care ne-a aruncat in aceasta lume necunoscuta..dupa aceea am hotarat sa cautam o cale de iesire! Eu m-am indepartat de ai mei si m-am pierdut,m-am asezat langa o stanca si v-am auzit vorbind asa ca am venit sa vad cine e! Hey tu, fata cu puteri supranaturale poti intelege pokemonii si te porti exac ca ei? Ciudat dar pe de o parte bine! Voi cum ati ajuns aici? Ma puteti ajuta sa-i gasesc pe prietenii mei?

Emy:
- Um... Toti pokemonii sunt asa vorbareti? am ras si i-am zambit. Sigur ca da, Piplup! Te vom ajuta sa-ti gasesti prietenii! Acum... Unde i-ai vazut ultima oara?
Am presupus ca vocea pe care o auzisem mai devreme era a acestui baiat, Ionutz. Am inchis ochii si m-am concentrat. Puteam auzi o apa susurand pe un perete vertical: aproximativ 200 de metri. Multe sunete reverbereau: picaturi de apa. Si o respiratie. Era departe, puteam sa-mi dau seama de asta.
Am deschis ochii si m-am uitat la Piplup. Raichu ii zambi in acel fel al ei, linistitor, placut. Un zambet ce inspira incredere.

Ionutz:Piplup,unde esty?
Buneary:Nici urma de el!
Bulbasaur:Sa nu ne pierdem speranta!

Piplup:De felul meu nu sunt vorbaret fiindca sunt cam timid,dar sunt o fire prietenoasa si am vointa cand vreau sa-mi propun ceva,la fel ca Ionutz si in plus niciodata n-ai avea ocazia sa vorbesti cu o fata draguta cu puteri supranaturale si cu un raichu simpatic! Pai..ultima oara i-am vazut langa 3 stanci dispuse paralel urmate de o prapastie adanca!

Emy:
- Flatant.
Zambetul meu fu insotit de pufniturile lui Raichu. Dar si ea se dadu pe brazda si zambi.
- Ok. Presupun ca din moment ce tu vi din directia aceia, am aratat eu cu degetul, ar trebui sa incepem de aici. Haide!
Trei stanci paralele urmate de o prapastie adanca. Dar le-am putea gasi inainte sa le vedem. Sunt paralele... Sunt trei... M-am gandit la picaturile de apa si la sunetele ce reverberau. Daca sunt paralele... Sunetul se va reverbera incontinuu, precum sonarul unui liliac! M-am aplecat si am luat un pumn de pietre de pe jos.
La fiecare cotitura, aruncam pietre si ascultam. Nu aveam cum sa gresim drumul asa. Speram asta. Si nici nu mai trebuia sa ne despatim. Asta ar fi fost o problema in conditiile actuale.
Raichu se catara agil pe umarul meu.