Dincolo de muntii albastri

Deci , v-am promis ca o sa postez fic-ul facut de mine , si o sa o fac pe capitole , momentan nu stiu cate sunt pt ca nu le-am facut pe toate mai exact am facut 3 . Voi posta cate 1 capitol la fiecare 2-3 zile !

Deci capitolul de debut :

Fostul eu


Ploaie. A treia zi in care ploua. Totusi priveam indifferent pe geam spre marginea norilor , poate ca acolo era soare dar poate…
-Zayne,esti aici?
Glasul mamei rasuna in camera intunecata.Parea ingrijorata,dar asa se purta de obicei cand ploua, n-am izbutit sa o intreb si nici nu vroiam sa aflu.
-Da, sunt aici, la geam… am raspuns fara sa imi intorc privirea
-Ca de obicei , ar trebui sa cobori la masa , unchiul John a venit la noi !
-Unchiul John ! am tresarit la numele lui, traia in vestul,vestul salbatic al Americii si atunci cand veneau ploile , unchiul John era la noi
-Te astept jos,zie mama inchizand usa in spatele ei
Zdranganitul mecanic al usii rasuna in camera. Imi ridicam privirea , stiam ca dincolo de campie se afla oceanul ce duce in America, si totusi ceva ma facea sa privesc in continuare acolo.
Peste 10 minute eram la masa , stand in drept cu Unchiul John
-Baiete, imi zise el facand cu ochiul, am nevoie de ajutor la ferma, si am vazut ca vestul te atrage !
-Nu e de mine acolo, in vest , am spus eu sec privind prin unchiul John in aceeasi directie in care priveam pe geam, prefer sa stau aici…asta credeam atunci dar destinul credea altceva…
-Baiete,banii sunt trecatori, preeria e nesfarsita , lacurile,padurile,muntii…
Puteam sa jur ca dupa munti a spus in soapta albastri, dar nimeni din camera nu parea ca auzise ceva,asa ca am tacut.
-Eh Zayne, du-te si culca-te, e tarziu iar eu si John avem ceva de vorbit , ca intre barbate, zise tata cu un zambet cald pe fata.Eram obisnuit sa imi zambeasca asa sis a ma trimita in camera.
-Am aproape 13 ani , pot si considerat barbat nu ? am spus asta in gluma si in respect pentru toti m-am ridicat , am multumit si m-am retras in camera.
Cel putin asta am vrut sa creada ei, m-am intors in varful picioarelor pana jos, la usa si ascultam:
-JOHN! Aproape ca i-ai spus baiatului de muntii albastri, sti foarte bine ca ii priveste, peste ocean la fel ca Denis…
-Stai linistit, se rasti unchiul John , probabil ca si alcoolul il facuse sa rabufneasca asa tare. Baiatul nu a auzit, si daca asta ar vrea de ce nu il lasi ? Denis e bine si toti il cunosc in preerie , indienii tremura cand aud de numele lui Mana Rosie
-Oricum nu pot sa il opresc , daca muntii albastri il vor pe el , asta e… in 3 zile o sa plecam de aici si inca nu i-am spus …
Tata ofta privind soarele rosu care se asternea intre plopi.
Unchiul John se apropie de usa, atunci mi-am dat seama ca nu eram unde trebuia sa fiu. Am zbughit-o in sus pe scari in varful picioarelor, si am inceput sa resprir abia cand eram in varful patului.
Atunci imi dadeam seama cate lucruri auzisem. Red Hand, am auzit numele acesta si inainte, era un westman care a luat cu asalt tabara faimosului Hernan Cortez , si reusise sa goneasca un trib de 200 de piei rosii in sudul Red Riverului. Si mai erau munti albastri, ce legatura aveau ei cu Red Hand, cu vestul, cu mine?
Intrebarile imi vuiau in minte si ori si cat as fi incercat sa adorm, acele cuvinte nu imi dadeau pace..Intr-un final am adormit cu gandurile pe buze , dimineata gasindu-le tot acolo …


Sper sa va placa , urmatorul capitol il voi pune maine , pt. ca il am deja facut , astept critici pareri si .. toate cele

Uau! Forte tare! Abia astept si restul

Gabi4Hiccup a scris:

Uau! Forte tare! Abia astept si restul

Ma bucur ca iti place , voi posta capitolul 2 putin mai tarziu

Copile, cati ani ai? Te intreb pt ca un lucru e sigur: asta este o compunere foarte matura. Ma refer la faptul ca, daca citesti atent, are o profunzime mistica. Wow! Felicitari! Ai reusit ceva ce nu multi pot face. Se vede chiar si in poeziile tale. Sunt foarte profunde, indiferent de subiect.

pai fac 13 in 13 zile , nu mi se pare cine stie ce , mai ales in primul capitol nu prea m-am concentrat sa imi iasa bine eu spun ca celelalte capitole sunt mai reusite dar ramane de vazut ce credeti si voi

Ce sincronizare! La multi ani! (Nu cred ca sunt prima care zice, dar oricum, nu vreau sa-mi ratez sansa )

Multumesc Capitolul 2 : Secretul il voi posta azi in jurul orelor 15

Yay! Yay! Yay! Yay!...... Yay! Yay!....... tot asa cu Yay! Yay!.....
Ai intelse ideea

Capitolul 2 : Secrete


Soarele imi dezmierda privirea si locul spre care ma uitam era neschimbat, acolo erau muntii albastri.
-Zayne, haide sa iti iei la revedere de la unchiul John !
Nu mi-am dat seama al cui era glasul, dar banuiesc ca era al mamei, tata nu rata niciodata ocazia sa inchine un pahar de tarie cu Unchiul John inainte ca acestea sa plece.
Cand am ajuns jos , l-am salutat pe unchiul John , si asteptam sa ma imbratiseze la fel cum facea in fiecare an , dar acum imi stranse mana :
-Baiete, ai crescut si deabia astept sa te revad , si sper sa imi accepti oferta de a venit in vest sa lucrezi la ferma , zise unchiul John intorcandu-se cu spatele, plecand.
Il priveam cum se departa si brusc mi-am adus aminte de toate intrebarile fara raspuns, la care cu siguranta el mi-ar fi raspuns , avand in vedere ca el chiar isi dorea sa ajung ca acel Denis, Red Hand. Imi parea rau ca pleca, tineam la el , chiard aca nu imi era ruda .. chiar daca ii spuneam unchi.
Am vrut sa ma intorc sus cand unchiul John se pierdu in zare, dar tata ma opri si-mi zise grav :
- Aseaza-te Zayne, avem ceva important de discutat !
Stiam ca avea sa imi spuna despre cele auzite aseara, lucruri pe care le stiam dar m-am asezat si am ascultat ceea ce vroia sa zica :
-Zayne, peste 2 zile trebuie sa plecam , banii nu ne mai ajung si a trebuit sa vand casa ca sa nu ramanem fara un loc al nostru, probabil te intrebi de ce John te-a invitat la ferma, noi o sa locuim in acelasi oras cu el , in vest. Dard aca mai vrei sa ma intrebi ceva , intreaba-ma acum !
-Ce sunt muntii albastri ? Cine e Denis ?
-Zayne, stiam ca asta o sa intrebi, ai tras cu urechea aseara ? vazand cum dau afirmativ din cap continua. Nu pot sa iti spun nimic despre muntii albastri, esti inca prea mica
-Bine, dar atunci cine e Denis ? stiam raspunsul dar vroiam sa aud si versiunea tatei
-Denis, Red Hand, un westman blestemat !
Nu-l auzisem pe tata sa vorbeasca asa dar probabil ca ceva din trecut il facea sa vorbeasca .
-Ce legatura are Denis cu muntii albastri ?
-Zayne, ti-am spus ca nu o sa iti vorbesc de muntii albastri acum ! Du-te sus in camerasi pregateste-te de plecare, noul proprietar ne va da cativa bani daca parasim casa mai devreme de termen.
M-am ridicat, iar in timp ce urcam pe scari am simtit ceva ce nu am simtit niciodata inainte, ca si cum cineva ma apasa…am continuat sa urc , iar cand am ajuns sus am inceput sa imi strang hainele, incepand sa ma afund mai mult in ganduri …


sper sa va placa : urmatorul capitol apare maine tot in jurul orelor 15:00 si se intituleaza : Despartirea

Si cica eu va las in suspans . Devine din ce in ce mai palpitant!

V-am spus ca inceputul o sa fie mai plictisitor , in capitolul urmator pot sa zic ca se intampla ceva care o sa ii salveze viata de multe ori lui Zayne

ADOR POVESTEA ASTA!!! Imi schimbi parerea despre vestul salbatic!

Eu sunt interesat de vestul salbatic de mic si imi place ideea ca poti sa fi liber , fara sa depinzi de nimeni


EDIT: ma gandeam ca incercati sa va faceti un portret de-al lui Zayne , aici este el dupa ce ajunge in vest




Capitolul 3 : Despartirea



Stateam cu ochii atintiti pe casa si imi aduceam aminte toate momentele pe care le traisem acolo, tata priponea caii, iar mama isi urca lucrurile in caruta. Imi era greu sa ma despart, si pana sa izbutesc sa imi mut privirea , lacrimile imi siroiau pe fata.
-Haide Zayne, plecam !
Cu toate ca auzeam glasul mamei chemandu-ma, nu vroiam si nu puteam sa ma misc.
-Zayne, grabeste-te !
Am plecat capul, am inchis ochii si-am intors spatele casei, acum pentru totdeauna. M-am urcat in caruta si m-am intins pe spate, ascultand grohaiturile cailor si tropaitul lor. Incercam sa uit de casa, si brusc mi-a revenit in minte lucrul care ma afunda in ganduri de 2 zile incoace… muntii albastri , pentru prima zi de cand aflasem ca trebuia san e mutam eram fericit stiind ca aveam s ail revad pe unchiul John si ca puteam sa ii pun intrebarile care ma chinuiau. M-am intins din ce in ce mai mult pana cand am adormit cu capul intins pe spate si maineile prinse de geamul carutei.
Cand m-am trezit, m-aum uitat pe fereastra , si am tropait incet sa imi dezmortesc picioarele, vazand in departare un port.
-Zayne, te-ai trezit ? ma intreba tata cu vocea ragusita.
N-am raspuns atunci, stiam ca deja stia raspunsul, iar peste cateva minute cand am reusit sa ma trezesc complet si sa imi deschid ochii in intregime si am strigat :
-Mai avem de mers mult ?
-Nu mai avem decat 300 de picioare si ajungem in St. Royal, pregateste-te sa cobori, ma anunta tata dand bice cailor.
Mi-am luat valiza in mana si m-am ridicat in picioare. Am crezut ca am ajuns deoarece caruta se oprea, dar era altceva, l-am vazut pe tata dezlegandu-l pe Swallow de la caruta. Swallow era cel mai tanar si cel mai puternic cal al nostru, era negru cu un semn alb in frunte, iar pe sub pielea neagra , stralucitoare se vedeau muschii gata sa plesneasca , era in floarea varstei, era al 6-lea cal al nostru, si cel mai impunator dintre acestia,dar in ciuda acestor lucruri, era foarte bland si calm.
-Fiule, lasati bagajul si coboara jos, zise tata hotarat , in 2 zile ajungem in vest, iar tu trebuie sa sti sa calaresti , vino aici si incaleca-l pe Swallow!
Nu imi era frica de Swallow, si nici nu stiu de ce mi-ar fi fost, dar ezitam, cand am izbutit sa ma urc pe spatele lui l-am vazut pe tata scotandu-si revolverul de la curea spunand hotarat :
-Cred c asti ce vreau sa fac, asa ca nu te panica, si nu il lasa sa conduca , tu il conduci pe el.
Ridica pistolul in sus si trase, Swallow se sperie si o lua la fuga , mai mai sa cad dinainte sa incep ! Fugea mancand pamantul si imi era greu sa ma tin pe spatele lui. I-am strans coama in maini dar prea tarziu, piciorul stang imi aluneca peste spatele lui . Stateam aplecat pe partea dreapta , piciorul meu aproape atingand pamantul. Doar mainile strans inclestate de coama calului ma salva de izbitura dureroasa care parea inevitabila. Simteam cum mainile imi amortesc si intr-un acces de panica , m-am ridicat inapoi si i-am soptit calului:
-Swallow, calmeaza-te , sunt cu tine, nimic rau nu se va intampla!
Aproape ca stiam ca cele spuse nu ma ajutau cu nimic, dar speram ca Swallow intelesese.
Spre uimirea mea si a parintilor care ma priveau facandu-si cruci, calul tropai , si usor incepu sa se opreasca, ascultand de comanda mea!
-Fugi, i-am spus calului iar acesta sprinta spre caruta, de data aceasta simteam ca am control asupra lui. Mi-am incercat norocul iar la comenzile “sari” “stai” “galop” “fugi” , calul se comporta excelent , de parca ar fi inteles tot ce ziceam.
Ajuns in fata carutei, l-am descalecat pe Swallow si m-am asezat pe scara ascultand vorbele tatei :
-Ei, sunt uimit, zise tata pironindu-l pe Swallow din nou la caruta, vad ca esti un calaret innascu daca pot sa zic asa, oricum vom vedea asta cand vom ajunge acolo, acum sari in caruta, mai avem ceva de mers si timpul nu ne este favorabil.
In timpul ramas am incercat sa ma relaxes dar , n-a fost cu putinta, tata gonii nebuneste caii pana in port ca nu cumva sa pierdem vaporul.
Era un feribot spatios in care incapeau cu usurinta 50 de carute de-ale tatei, m-am asezat langa catarg si am privit inapoi spre mal, lasasem totul in urma , casa , gradina , visurile si copilaria mea ,dar simteam ca avandu-l pe Swallow alaturi, nimic rau nu mi se putea intampla in vestul neimblanzit al Americii !



Capitolul 4 se intituleaza "La bord (povestea unui marinar)"

Minunata povestea!

Din pacate azi nu avem ... Revin maine cu 2 capitole, La bord si Povestea unui marinar !

hm... Asteptam inca o zi!

Eh' rabdarea e de aur

Da, asa e! Abia astept!

La bord !



Privind zarea mi-am dat seama ca ma intristam mai tare, asa ca m-am intors pe calcaie, si m-am dus spre cantina vaporului, tata platise si masa asa ca puteam sa ma infrupt cu toate bunatatile de pe vapor. Am mers cu pasi mari pana am iesit pe punte, vuia de lume , parca toti se mutau acum in vest, oricum i-am ignorat, imi era prea foame sa ma gandesc la altceva.
Odata ajuns la cantina am fugit spre bucatareasa si am intrebat razand :
-Ce avem azi in meniu ?
Bucatareasa fara sa faca efortul de a mai vorbi imi arunca in farfurie ceva care semana cu orezul, dar era verde si parea lipicios, de ti se pare aca se opreste pe gat.
-Asta .. e pentru pesti sau pentru mine ? am intrebat eu continuand sa privesc mancarea uimit.
-Mananca ce-ti dau ! se rasti bucatareasa . Asta e cel mai bun fel de mancare de pe vapor, nu te mai plange
Ma uitam la acel orez si din cauza aspectului brusc mi-a trecut foamea.
-Prefer sa nu mananc la pranz, am spus eu intinzandu-i inapoi farfuria.
Lumea se holba la mine, stiam ca facusem ceva gresit, dar nu-mi pasa, nimeni nu ma cunostea asa ca am iesit din cantina si m-am indreptat spre catarg.
In varful lui statea un om carunt, care parea chiar mai plictisit decat mine.
M-am furisat in spatele catargului , si am inceput sa urc, mi se parea extrem de simplu, dar ajuns sus am observat ca nu-mi mai simteam mainile
Mi-am tras sufletul si l-am intrebat pe acel om :
-Buna ziiua, sunt Zayne
Barbatul nu raspunse , dadu din cap si imi facu semn cu mana sa ma apropii de marginea catargului:
-Ce vezi acolo, zise barbatul mijindu-si ochii in soare, ce simti cand privesti in zare si pare ca vezi infinitul ?
Ma chinuiam sa vad si eu acel lucru minunat pe care acel om il vedea.Se comporta ciudat, si arata la fel de straniu.Purta niste ghete negra cu un fel de clopotei prinsi din loc in loc pana si pe pantalonii de un verde orbitor erau presarate un fel de fundite albastre. Camasa rosie descheiata larg , prin care i se putea zari pieptul crestat de cicatrice prafuite de timp.
-Probabil ca ma crezi nebun, si poate ca sunt , cine stie, dupa atatia ani in slujba reginei , poate sunt, poate nu ?
Strainul pleca privirea spre apa, stiam ce urma sa faca asa ca i-am luat-o inainte
-Regina? Domnule , ati fost corsar?
- Da , pustiule , am fost, si nu-s un domn, sunt nimic, spunemi Angus !
-Dar..
-Shht, spuse Angus , ridicand privirea si ducand degetul la gura, acum apune soarele, priveste asta si ai sa gasesti ceea ce cauti !
Ca sa nu il contrazic am ridicat privirea si imi dadeam seama cat de triste ram, vazand soarele cum apune
Brusc am realizat cum era marinarul, trist, iar amintirile il macinau. Asa eram si eu acasa , sau la fosta casa, acum ma simteam fericit si nu ma mai interesau muntii albastri, daca destinul vroia, asa avea sa fie !



.. imi pare rau ca nu am pus astazi 2 capitole , dar promit ca o sa pun maine 2 , oricum am idei noi , si am scris vreo 4 capitole Totul o sa devina mult mai dinamic, mai interesant si .. sper sa va placa (scuzati potentialele greseli ortografice)

Minunata! Zayne the best!

5.Povestea unui marinar

-Pustiule, Zayne, pari mai fericit , zambi Angus amar si se aseza cu spatele sprijinindu-se cu spatele de grilajul catargului. Simt ca ai lasat ceva in urma, te-ai mutat ?(am dat afirmativ din cap fara sa il intrerup)Unde te muti ?
-In vest, pe langa Arizona ! am raspuns privind din nou spre soare
-Urat, viata pe mare pe care am dus-o eu a fost aspra , darn u se compara cu vestul , o sa fie greu dar..
-Ma scuzati ca intrerup, dar puteti sa imi povestiti greutatile din viata dumneavoastra ?
Ma simteam ciudat ca intrebam , dar vorbele pur si simplu mi-au iesit din gura, fara sa le gandesc .
-Bine, o sa ma prezint, sunt Angus Drake, fost comandant al armatei « Condora »
in slujba reginei britanice,tusi apoi continua.Despre cariera mea ar fi multe de spus, prea multe, nici acum nu cred ca toate astea s-au intamplat intr-o viata de om. Sfarsitul cariere mele ti-ar putea fi de folos ca poveste cu talc acolo in pustiu.Am fost tradat de cei pe care ma bazam cel mai mult , de prieteni ! I-au spus reginei ca nu mi-am indeplinit misiunea, din simplul fapt ca nu am vrut sa arunc de la bord pe niste pasageri spanioli, nevinovati.
M-am impotrivit si regina a vrut sa ma exileze in EdgeTown, da ram scapat si am venit in satul Brotherhood. Iti dau un sfat, san u te increzi in nimeni ! Nici chiar in cei mai apropiati prieteni !
Isi intoarse privirea si tacu . Brotherood era orasul in care m-am nascutsi am crescut, si locul din care plecasem acum ! Probabil ca se numea asa din cauza ca oamenii erau uniti, dare u am stat la cateva pricioare de sat, si nu aveam de unde sa stiu asta cu siguranta.
-Si..am zis eu pe un ton gutural spargand linistea, acum mergi in vest, nu-i asa Angus ? i-am spus in final pe nume si ma simteam mai bine ca inainte.
-Aaa… nu, cobor in Cowtale, fratele meu locuieste acolo, si a zis ca ma primeste pana imi fac o casa si imi pun o afacere pe picioare.
-Cowtale, e aproape de Arizona ? Poate o sa te vizitez !
-Nu.. e foarte departe, cam la fel de mare e distanta dintre britanici si americani. Trebuie sa plec pustiule , Cowtale e aproape.
Vazu privirea mea nedumerita si continua
-Da,e putin mai mare decat o insula, si se afla in apropiere. Cobori din catarg sau mai stai aici ?
-Prefer sa mai stau putin , am raspuns eu zambind
-Bine, dar ai grija , daca te vede vreun marinar o sa iasa urat.
-CE ??!?!?
L-am vazut pe Angus facandu-mi cu ochiul si mi-am dat seama ca era o gluma.
Il priveam si mi-am dat seama ca era foarte sprinten, sarea cate 3 trepte odata. Imi schimbasem parerea despre el , nu mai era un om batran care vorbea si se imbraca ciudat.
Chiar avea dreptate, in acel apus mi-am dat seama ca incercam sa ma impotrivesc destinului, aveam sa aflu totul despre munti albastri, fara sa imi dau seama gandindu-ma nu rezolvam nimic.Radiam de fericire si mi se parea atat de usor sa faci doar ce simti. Am ramas razand, speram ca aveam sa traiesc asa, fara sa imi mai pun intrebari !



6.Un ajutor neasteptat !


Coboram pe scarile vaporului, coboram in portul Ollivine.
-Ei, Zayne, cum ti se pare? Ma intreba mama zambind. Bun venit in orasul meu natal.
-Da ? Te-ai nascut in Ollivine mama ? eram entuziasmat , stiam ca acolo stateau bunici mei , parintii mamei . Deci, o sa mergem si pe la bunici nu ?
-Daca vrei tu merge Zayne !
Mama se departa si ii spuse tatei despre noua destinatie.
-Bine , Zayne noi mergem sa cautam o caruta , sper sa nu coste prea mult !
Ultima parte spusa mai in soapta de tata imi dadu de inteles ca trebuia sa stau pe loc. Ii vedeam departandu-se. Am incercat sa stau pe loc, dar nu m-am putut abtine, m-am ridicat si am intrat in cel mai apropiat salon , gatul imi ardea , si ma miram ca in tot drumul cu vaporul pe care l-am parcurs, nu bausem deloc apa !
Am deschis cele 2 usi tipicice ale unui salon, am mers pana la barman. In jur vedeam numai ochi privindu-ma , cercetandu-ma. M-am asezat pe un scaun iar barmanul ma intreba razand :
-Ce vrei pustiule ? Un whiskey ?
L-am lasat sa isi ispraveasca rasul , apoi m-am uitat fix in ochii lui. Mi se pare aca se speriase brusc de mine, dar eram doar un copil , ce puteam sa ii fac ?
- Un pahar cu apa, am spus eu ridicand sprancenele. Se poate ?
Barmanul imi umplu un pahar foarte mare. L-am insfacat si din doua inghitituri l-am ispravit…
-Vad ca tie sete! Barmanul zicand asta il umplu la loc si se apropie sa imi zica ceva la ureche. Baiete, il vezi pe pustiul acela imbracat in negru ? Efiul unu mare pistolar, iar tatal lui era sa ma impuste de doua ori pt ca nu vroiam sa ii servest masa pustiului sau , zicea ca e bine sa fac o pomana , dar baiatului astauia i-am facut atatea pomeni cat nu am facut in viata mea.
-Asa, si ce vrei sa imi spui ?
-Tatal sau crede ca este un baiat talentat, si mi-a spus ca daca cineva il rapune , ma va lasa in pace !
-Da, dar eu nu am mai tras niciodata cu un pistol, mai ales ca lovesc pe cineva !
-Baiete, ai acea sclipire in ochi, uite, iti dau 1000 de dolari daca il invingi. Barmanul scoase un teanc de bani de sub tejghea si un pistol. Daca il invingi , banii sunt ai tai !
Vroiam sa ma ganedesc la cele propuse, dar m-am gandit la cele intamplate pe vapor. Am insfacat pistolul , si m-am indreptat glont spre acel baiat. Parea un baiat foarte sigur pe el , avea o privire serioasa , si parea ca ii provoca pe toti din acel bar la duel , cu privirea, dar toti se temeau, eram sigur ca din cauza tatalui sau , am mai vazut copii rasfatati si la vechea casa , si stiam ca nu sunt buni mai de nimic asa ca am strigat la el:
- Sunt Zayne Roully , si te provoc la duel ! Accepti ? Sau esti prea speriat ca sa iti tii pistolul in mana ?
Stiam ca imi fortam norocul , dar ma simteam foarte sigur pe mine, si stiam ca in ciuda aspectului sau , baiatul nu ma putea invinge usor , chiar daca eu nu am tras niciodata cu un pistol.
-Tu, ma provoci la duel ? incepu sa rada, mai mai sa se inece, batu cu pumnul in masa si se ridica. Bine, asa sa fie , dar ce imi iese daca te inving ?
-Lasa-ma sa pun eu conditiile, eu te-am provocat ! Daca invingi castigi acest local (i-am facut semn cu mana barmanului ca totul va fi bine) , dar , adu-l pe tatal tau sa vada cum vei pierde !
Peste putin timp , stateam fata in fata cu acel baiat, aveam pistolul incarcat si eram pregatit. Tatal acelui baiat ma studia din usa zambind. Priveam peste tot in jur , erau multi oameni care ne priveau , stiam ca eram obligat sa castig acest duel , pusesem in joc si salonul barmanului, dar pana la urma , el vroia sa il inving pe acel baiat.




asa e ca v-am lasat in suspans ? Continuarea ? Vine maine

Wow wow wow! Imi place la nebunie! Si da, ne tii in suspans. Doamne, ce am ras la "-Ce vrei pustiule ? Un whiskey ?"! Este bine sa zic o vorba mai... veche... Foarte tare, frate! ^_^

Acum am vazut ca ultima parte nu sa copiat , cred ca am scris prea mult si de'aia

Uitati sfarsitul capitolului , din greseala nu l-am pus mai sus

Am auzit doar startul barmanului , am sarit in dreapta apasand pe tragaci. Glontul trecu pe langa baiat la cativa centimetri distanta de umarul lui , si l-am vazut apasand tragaciul, dar am sarit in spatele unui butoi , si am auzit cum glontul, a indoit lemnul.Am ridicat capul si mana dreapta , in care aveam pistolul, si am tras, apoi m-am lasat rapid in jos , dar am auzit un strigat de disperare sip e barman urland:
-Zayne castiga duelul !

Yes! A castigat! Zayne cel mai tare, sincer!

Wow! Este Super! Buna treaba